apropo de PAUNESCU

citesc poezie scrisa de ADRIAN
citesc si ma gandesc
de ce naiba mai scriu eu texte?
ce naiba pot reprezenta textele mele?
cand totul a fost scris candva
atat de frumos
atat de sublim
sunt doi ani de cand am blogu asta
sunt vreo 20 de cand scriu aproape zilnic
da cand dau peste un monument de POEM
ma simt mic
atat de mic si de neinsemnat

daca cineva prin absurd
ma v-a intreba
ce fel de poem as vrea sa scriu
in mod sigur
as raspunde
cel putin
unul la fel de profund
sincer si simplu
ca cel de mai jos

MI-E IMPOSIBIL FARA TINE

poezie
de Adrian Păunescu

Nici nu mai ştiu dacã erai frumoasã
Si nici în ce culori îţi sta mai bine,
Stiu doar cã amintirea nu mã lasã
Si cã mi-e imposibil fãrã tine.

Vizionez femei nenumãrate,
Femei interesante mã mai sunã,
Dar rece şi strãin mã simt de toate
Si nu mã vãd cu ele împreunã.

Nu pot nici sã-mi explic întreaga dramã,
Care-a decurs din întâlnirea noastrã,
Dar vechiul dor al dragostei mã cheamã
Si tu îmi faci cu mâna la fereastrã.

Subtile explicaţii cui i-aş cere?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tãcere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.

Si cum sã transformãm iubirea-n urã,
De ce nu noi, ci solii sã lucreze,
Si sã pãtãm simţirea cea mai purã,
Punând incendiul tot în paranteze?

N-aş vrea sã te-ndârjesc sau sã te sperii,
Nici sã te fac sã te-ndoieşti de tine,
Dar eu te-am adorat fãrã criterii,
Estet bolnav, al patimii depline.

De dragul tãu, am fost cu lumea-n luptã,
Te-am apãrat de bârfe şi de crivãţ,
Si dupã toatã veghea ne-ntreruptã,
Cedez numai în lupta împotrivã-ţi.

Si totuşi tu ai fost cea mai frumoasã,
La mine-n braţe îţi fusese bine,
Obsesia iubirii nu mã lasã
Si-mi este imposibil fãrã tine.


Din volumul "Liber sã sufãr" - 2003