despre:PIERDERI

azi de dimineata m-am trezit am baut o cafea si am plecat inspe un spital...acolo acum la aceasta ora este cineva drag mie...unchilu meu ...care a fost un fel de tata un foarte bun prieten...care trece printr-o mare incercare ...maine va fi operat dinou...are o boala grava...din pacate viatza lui a fost nu a fost una foarte fericita...a pierdut multe...inclusiv familia...mai mult sau mai putin din vina lui...dar ce m-a durut foarte tare este ca si-a pierdut si speranta in VIATA...ceea ce e cel mai trist lucru de pe lume...stiu si eu am trecut prin clipe de groaza...am fost dezamagit de foarte multe situatii si mai ales de foarte multe persoane...dar intodeauna am gasit putere sa merg mai departe...i-mi ziceam in gand...DACA ALTI M-AU DEZAMAGIT EU DE CE SAI DEZAMAGESC LA RANDUL MEU PE CEI CE INTRADEVAR TIN LA MINE?..asa ca...am strins din dinti...m-am ridicat si am mers mai departe...AZI...LA SPITAL...AM REALIZAT INCA O DATA CA VIATA MERITA TRAITA...IN FATZA NENOROCIRILRO...TOTI SUNTEM EGALI...NU CONTEAZA CATI BANI AI SA NU AI IN CONT...dar din pacate foarte multi dintre noi uitam asta prea repede...PREAREPEDE UITAM DE CEI DE LINGA NOI...fiecare pune propriul interes inaintea celuilalt...si uite asa...un om...un tata ...sta si plinge pe un pat de spital inaintea unei operatii...A FI SAU A NU FI...fiindca fata lui e o persoana publica si nu se mai coboara din sferele inalte nici macar sasi ia ramas bun sau sai ureze succes celui ce ia dat viatza...trist dar adevarat...PLANGEM INTR-O STATIE DE AUTOBUZ SI LUMEASE UITA LA MINE FOARTE CIUDAT...NIMENI NU STIA DE CE...CU LACRIMI IN OCHII CANTAM...SHOW MUST GO ON...SHOW MUST GO ON PAULA.